anale a.lingvistica x-2 2004

 

ANALELE

 

UNIVERSITĂŢII

 „ŞTEFAN CEL MARE” SUCEAVA

 
SERIA FILOLOGIE

A. LIngvisticĂ

TOMUL X, NR. 2

2004

 

Editura Universităţii din Suceava

2004

 

REDACTOR ŞEF

 

Ioan OPREA

 

 

REDACTOR ŞEF ADJUNCT

 

Vasile dospinescu

 

 

COLECTIVUL DE REDACŢIE

 

Sanda-Maria ARDELEANU

Acad. Silviu Berejan (Chişinău – Republica Moldova)

Ion-Horia BÎRLEANU

Acad. Anatolie CIOBANU (Chişinău – Republica Moldova)

Evelina GRAUR

Gina MĂCIUCĂ

Rodica NAGY

Anneliese PORUCIUC

Acad. Marius SALA (Bucureşti)

Renate Seebauer (Viena – Austria)

Vasile Ţâra (Timişoara)

Hans Wellman (Augsburg – Germania)

 

 

Secretar DE REDACŢIE

 
Ion-Horia BÎRLEANU

 

 

RESPONSABIL de volum

 

Rodica Nagy

 

 

ISSN: 1584-2878

 

Responsabilitatea pentru conţinutul materialelor publicate

revine în exclusivitate autorilor.

 

Tehnoredactare pe calculator:

Iuliana CÎRSTIUC

Bun de tipar: 10.XI.2004

Apărut: 2004

Tiparul a fost executat la

Tipografia Universităţii „Ştefan cel Mare”

SUCEAVA
 

SUMAR

 

 

I. LINGVISTICĂ GENERALĂ ŞI APLICATĂ

 

Vasile DOSPINESCU, Séquences conversationnelles explicatives

Rodica NAGY, Observaţii despre substitutele de propoziţie/frază/text

Ioan OPREA, Filozofia şi poezia – o relaţie prin cuvînt şi dincolo de cuvînt

Valentina Dascălu, The Referential Function of the Language: a Psychological Perspective

Monica Timofte, Apoziţia – funcţie sintactică intermediară (I)

Gina MĂCIUCĂ, Rolul elementului nominal şi al articolului în cadrul LVF. Sintaxa LVF

Angela GRĂDINARU, Particularităţile funcţionale ale paronimiei în limba franceză

Cristina STURZU, Medical Translation – An Act of Communication

Anamaria Szedlak, Lexikoneinträge Tiere: Wortbildung und Syntax

 

II. LIMBĂ LITERARĂ ŞI STILISTICĂ

 

Vasile ILINCAN, Mihai Eminescu şi teatrul

Daniela Linguraru, Irish Brogue: Language in O’Neillian Style

 

III. NOTE ŞI SINTEZE

 

Sabina FÎNARU, Horatius, oda Către Mercur în versiune eminesciană

Corina IFTIMIA, Dor et Désir

Vasile Botnarciuc, Rolul unităţilor discursului în comunicarea educaţională şi educaţia interculturală în context didactic

 

IV. RECENZII

 

Corneliu Dimitriu, Compendiu de gramatică românească modernă clasică, Casa Editorială Demiurg, Iaşi, 2004, 742 p. (Rodica NAGY)

Ştefan Munteanu, Scrieri alese, Editura Clusium, Cluj-Napoca, 2003, 270 p. (Ioan OPREA)

Petru Butuc, Predicatul angrenat în limba română, Editura Iulian, Chişinău, 2004, 208 p. (Rodica NAGY)

Rodica Nagy, Sintaxa limbii române actuale. II, Editura Universităţii Suceava, 2004, 296 p. (Ioana ROSTOŞ)

Gina Măciucă, The English Progressive at Home and Away. Contrastive Analysis: German, Spanish, Romanian, Editura Universităţii Suceava, 2004, 232 p. (Ioana ROSTOŞ)

Vasile Ilincan, Stilul publicistic eminescian, Editura Universităţii Suceava, 2004, 336 p. (Ioana ROSTOŞ)

Alexandru Dîrul, Schiţe de gramatică funcţional-semantică a limbii române, Chişinău, 2002, 268 p. (Rodica NAGY)

Elena Toma, Limbajul ştiinţific românesc la începutul epocii moderne (secolele XVIII - XIX), Editura Universităţii din Bucureşti, 2003, 306 p. (Ioan OPREA)

Ileana Oancea, Luminiţa Panait, Schiţă de istorie a romanităţii, Editura Excelsior Art, Timişoara, 2002, 244 p. (Ciprian POPA)

Gheorghe Moldoveanu, Ortografia limbii române. Privire istorică, Editura Universităţii Suceava, 2000, 168 p. (Monica BILAUCA)

 

V. CRONICĂ

 

Vasile ILINCAN, Activitatea catedrelor Facultăţii de Litere în anul 2004

 

Séquences conversationnelles explicatives

Vasile Dospinescu,

Universitatea „Ştefan cel Mare”, Suceava

 

Rezumat: Explicaţia reprezintă motorul discursului în general, suportul şi instrumentul cunoaşterii. Ea este deci o procedură discursivă cu înalt potenţial euristic avînd un rol capital în transmiterea şi însuşirea cunoştinţelor şi a semnelor (cuvintelor) care le vehiculează. Ea explicitează, dezambiguizează şi clasifică, reducînd incertitudinile produse prin polisemia din limbile naturale, şi permite definirea, precizarea şi nuanţarea sensului recurgînd la traducerea intralinguală sau la reformulare. Ea permite, printre altele, evitarea monotoniei, ajustarea naraţiunii sau a descrierii, punerea în acţiune a dimensiunii interactive, de natură dialogală, a discursului: cel care transmite cunoştinţe recurge în mod constant la secvenţe explicative în formulare / reformulare. Secvenţele conversaţionale explicative sînt, prin excelenţă, manifestări de principiu ale intermitenţei enunţătorului didactic (cf. Dospinescu, 2003), ele sînt modul de existenţă a discursului didactic, mărcile concrete ale prezenţei enunţătorului în zona suprafeţei textului ştiinţific pe care îl comunică unui auditoriu aflat într-un dezechilibru semio-cognitiv în raport cu el.

 

 

Observaţii despre substitutele de propoziţie/frază/text

Rodica NAGY,

Universitatea „Ştefan cel Mare”, Suceava

 

Résumé: L’article a comme point de départ la théorisation, dans la littérature roumaine de spécialité du concepte de substitut au niveau syntaxique, en tant qu’unité hiérarchique distincte, équivalente du point de vue sémantique et fonctionnel à une phrase ou à un texte et il propose une classification des réalisations en fonction de la relation d’antitaxe où il s’intégre. C’est surce critère que s’identifie la multitude de substituts contextuels, avec une référence actuelle, et de substututs situationnels avec une référence virtuelle, classes à l’intérieur desquelles, d’autres délimitations sont possibles.

 

 

Filozofia şi poezia – o relaţie prin cuvînt şi dincolo de cuvînt

Ioan Oprea,

Universitatea „Ştefan cel Mare”, Suceava

 

Résumé: Le problème de la relation de la poésie et de la philosophie a fait le sujet de nombreux débats, interprétations et solutions, en étant abordé surtout par des intellectuels ayant une formation philosophique (d’habitude d’orientation idéaliste). Dans cet article ce problème est vu sous plusieurs aspects: celui du contenu, de l’expression, du statut cognitif et communicatif, de l’intentionnalité de la forme culturelle représentée, etc. Notre analyse est dominée par l’effort de déterminer le plus d’aspects possibles qui rapprochent ces deux réalités culturelles et, en même temps, ceux qui les particularisent.

 

 

The Referential Function of the Language: a Psychological Perspective

Valentina Dascălu,

Universitatea ,,Ştefan cel Mare”, Suceava

 

Rezumat: Locutorul poate să sugereze propria atitudine faţă de conţinutul informaţional al enunţurilor pe care le formulează prin simpla schimbare a topicii acestora. În acest fel, el le atribuie elementelor structurale dislocate statutul de elemente marcate sintactic şi, implicit, semantic. Acest statut de ‘elemente privilegiate’ necesită diferite grade de concentrare şi anumite tipuri de procese mentale de interpretare din partea recipientului mesajului, care trebuie să surprindă nu numai sensul strict literal al mesajului, ci şi atitudinea, chiar trăirile emoţionale ale locutorului în momentul enunţării. Lucrarea de faţă analizează câteva exemple selectate din opere literare de limbă engleză în care fenomenul psiho-lingvistic prezentat mai sus este vizibil.

 

 

Apoziţia – funcţie sintactică intermediară (I)

Monica Timofte,

Universitatea „Ştefan cel Mare”, Suceava

 

Abstract: The present paper focuses on apposition from a functional perspective. We have shown by means of semantic and form - related arguments, that the only way of distribution, according to the criterion of importance, of syntactic functions in language theory: main syntactic functions- secondary syntactic functions gives way to a contradiction: the function of apposition cannot be placed un-contradictorily in any of these categories. This means that the adequacy of linguistic theory in relation to language requires taking into account an intermediary importance stage, so that the opposition series might include three terms: main - intermediate - secondary.

 

 

ROLUL ELEMENTULUI NOMINAL ŞI AL ARTICOLULUI IN CADRUL LVF.  SINTAXA LVF

Gina Măciucă,

Universitatea ,,Ştefan cel Mare” Suceava

 

Abstract: Since most verb combinations include verbal constituents which have features resembling those of function verbs, it is self-evident that the nominal component must take upon itself the difficult task of setting off function verb phrases from the bulk of verb constructions. The present paper investigates, in a first phase, the semantically discriminatory traits of the article when performing as a constituent of function verb phrases, the status of other determiners, as well as possible confusions in assigning stylistic values.Turning to, hopefully, good account the subcategorization ways proposed by Dimitrescu and Heringer, the author of the paper at hand provides, in a second phase, a threefold perspective (Romanian, English, German) on the syntax of function verb phrases, with a final discussion of two challenging cases: the ambivalence of the verb a închiria and the two-timing pronoun o.

 

 

Particularităţi funcţionale ale paronimiei în limba franceză

Angela GRĂDINARU,

Universitatea de Stat din Moldova

 

Résumé: L’attraction paronymique ne peut pas être admise que dans les limites de la quasihomonymie de deux termes qui se touchent, l’un en sa qualité d’élément inducteur (ou provocateur d’étymologie populaire) et l’autre en qualité d’élément induit (c’est-à-dire attire, influence ou soumis à l’étymologie populaire). La conséquence de l’attraction paronymique est la confusion ou l’identification formelle de deux paronymes (la différence d’ordre formel entre deux ou plusieurs paronymes se réduit d’habitude à un ou deux phonèmes) dont l’un est obligatoirement plus connu et le second est très peu (ou pas du tout) familier aux locuteurs plus ou moins instruits. L’apparition de ce phénomène est déterminé par des facteurs internes (des facteurs linguistiques, phonétiques, morphologiques, syntactiques) et par des facteurs externes (psychologiques, historiques, sociaux, etc.). Dans le cas quand la confusion des paronymes est faite intentionnellement, ce phénomène porte le nom de paronomase (figure de rhétorique qui consiste à rapprocher des mots qui présentent soit une similarité phonique soit une parenté étymologique ou formelle).

 

 

Medical translation – an act of communication

Cristina Sturzu,

Universitatea „Ştefan cel Mare”, Suceava

 

Résumé: A la différence de la plupart des domaines de la traduction, la médicine a eu une longue histoire de l’écriture. Elle pourrait être la forme de la traduction scientifique la plus universelle et ancienne à cause de l’omniprésence de l’anatomie et de la physiologie humaine, l’histoire longue et bien documentée de la médicine et son caractère uniforme, au moins jusqu’à présent. La traduction médicale d’aujourd’hui est définie comme un domaine séparé d’étude, pour des raisons historiques ainsi que parce qu’elle représente une partie importante du marché.

 

 

Lexikoneinträge Tiere: Wortbildung und Syntax

Anamaria Szedlak,

Universitatea din Augsburg, Germania

 

Abstract: The article treats the changes in dictionary entries beginning with the 18th century. These changes are exemplified on the basis of the entry “cat” in three encyclopedic dictionaries: Zedler’s “Großes vollständiges Universal-Lexicon aller Wissenschaften und Künste”, Meyer’s “Konverations-Lexikon” and in “Brockhaus”.

The attention in this is focused on the changes in the language means (word-formation, syntax, choice of words) used by the different authors in different ages to explain a concept, on the way in which information is selected for the explanation of that same concept and the changes of an approach assigning human traits to the world around to a more objective attitude in presenting a certain concept.

 

 

Mihai Eminescu şi teatrul

Vasile ILINCAN,

Universitatea „Ştefan cel Mare”, Suceava

 

Résumé: En tant que journaliste à «Curieul de Iaşi» et à «Timpul», Eminescu a publié de la critique théâtrale courante, étant animé par le désir d’enrichir notre littérature dramatique et de la placer sur une base solide. La plupart de ses chroniques dramatiques prouvent que le théâtre a été l’une des premières tentations intimes de l’esprit eminescien. Le poète a impressionné ses lecteurs par son style, plus d’une fois choquant pour leur niveau de réception, mais il a su les aider, en même temps, à comprendre l’art dramatique, par l’intermédiaire de ses conseils compétents.

 

 

Irish Brogue: Language in O’Neillian Style

Daniela Linguraru,

Universitatea „Ştefan cel Mare”, Suceava

 

Résumé: L’étude envisage les traits phonologiques, morphologiques, syntaxiques et sémantiques qui définissent le dialecte irlandais employé par Eugene O’Neill en tant que moyen privilégié de caractérisation.  La dialectique parlure/non-parlure est analysée á travers les traits stylistiques les plus significatifs.

 

 

Horatius, oda către Mercur în versiune eminesciană

Sabina FÎNARU,

Universitatea „Ştefan cel Mare”, Suceava

 

Résumé: L’œuvre commente la traduction de l’Ode XI et Mercure de Horace, par Mihai Eminescu et compare les variantes des traductions. Horace structure son ode comme sur le modèle d’une conversation qui illustre des idées de facture morale, ayant recours au mythe et à l’allégorie ; il respecte les normes de grammaire de la langue littéraire ; pour l’auteur latin, l’art signifie l’adéquation et la réunion des éléments qui constituent un décorum pour le sujet.

La traduction d’Eminescu a impliqué une opération littéraire créatrice. Les déviations de l’original reflètent la conception sur la poésie, qui diffère chez les deux auteurs. Pour Eminescu, l’art a le pouvoir de transformer le monde, auquel il confère de l’authenticité et il en enrichit les significations. La création est vue en tant que jeu qu’on lui impose de soi-même et le poète est le récepteur-auteur du chant unique. Eminescu déplace l’accent de la motivation morale de la fable sur la motivation esthétique et le chant lui-même devient le référent du texte poétique, un moyen de revivre des faits passés illo tempore.

 

 

DOR et DÉSIR

Corina IFTIMIA,

Universitatea „Ştefan cel Mare”, Suceava

 

Rezumat: Scopul acestei prezentări este acela de a arăta posibilitatea echivalenţei DOR-DESIR. Dacă pe tărîmul lingvisticii şi al etimologiei demersul de interpretare conduce adesea la rezultate controversate, (etimologia controversată a cuvîntului DOR), în schimb ea se revelă pertinentă la nivelul unor abordări din perspectivă antropologică, istorică, culturală, prin posibilitatea de identificare a unor modele conceptuale vechi, comune civilizaţiilor ancestrale. Am ilustrat aceasta cu pagini din romanul Vie secrète de Pascal Quignard (pentru DESIR), de unde ne-a venit şi ideea acestei echivalenţe, sprijinindu-ne pe rezultatele cercetărilor lingvistice si etimologice, pentru DOR.